Speaker
Description
În zorii secolului XXI, Uniunea Europeană a căutat să-și redefinească și să-și consolideze structura, aspirând la o integrare mai profundă și mai eficientă a statelor membre. Acest vis a prins contur prin Tratatul de la Lisabona, un document esențial care a remodelat peisajul politic european și a fortificat temelia pe care se construiește Europa de astăzi.
Tratatul de la Lisabona, semnat în orașul cu același nume, a fost o inovație pentru instituțiile europene, aducând cu sine un aer nou de democrație și eficiență. Prin acest tratat, UE nu doar că și-a reafirmat valorile și obiectivele, dar a și creat mecanisme prin care vocea fiecărui cetățean să poată fi auzită mai clar și mai puternic în corul decizional european.
Rolul Tratatului de la Lisabona în consolidarea construcției europene este unul plurivalent, contribuind la o Uniune mai coezivă, mai transparentă și mai adaptată provocărilor secolului nostru.
Noul Tratat de la Lisabona, cunoscut și sub numele de „Tratatul de Reformă”, oferă doar o amendare a tratatelor considerate a fi fundamentale (Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), așa cum au făcut, la vremea lor și Tratatele de la Amsterdam și Nisa.
Trebuie spus că Tratatul de la Lisabona a dat naștere unei serii de dezbaterii în lumea științifică. Astfel în lucrarea „From Dual to Cooperative Federalism. The Changing Structure of European Law”, Robert Schütze face mai multe considerații cu privire la evoluțiile înregistrate în structura dreptului european. El afirmă că epoca pe care o traversează dreptul european se caracterizează printr-o structură în schimbare „de la federalismul dual la cel de cooperare”. Este de remarcat că – în argumentarea tezelor privind federalismul – Robert Schütze a stăruit asupra locului și rolului afacerilor externe într-o Federație.
Alți autori precum Finn Laurese consideră că Tratatul va aduce eficiență instituțiilor, o mai mare legitimitate Parlamentului European precum și coerență acțiunii externe. În același sens al aspectelor instituționale și de politici europene se exprimă și Christian Kaunert. Acesta consideră că Tratatul de la Lisabona conferă Comisiei Europene statutul de autoritate supranațională în ceea ce privește spațiul european al libertății, justiției și securității. Prin intermediul acestui tratat Uniunea Europeană beneficiază de unul dintre cele mai importante rezultate ale procesului de integrare.
Astfel, Tratatul de la Lisabona nu este doar un document juridic, ci un reper semnificativ în evoluția comunității europene, reflectând voința statelor membre de a-și uni forțele într-un proiect comun, de a-și consolida valorile și de a-și întări capacitatea de a face față provocărilor și oportunităților unei lumi în continuă schimbare.
